Istoria vinăriilor Purcari își are începutul în îndepărtatul 1560, când prin decretul său, domnitorul Alexandru Lăpușneanu dăruiește ținutul Purcari spre Mănăstirea Căpriana, aflată atunci sub protectoratul Mănăstirii Zografu de pe muntele Athos. Urmând practicile monahale, pe locul unde va apărea ulterior crama Purcari este edificat un beci istoric, în formă de cruce.

Cu un potențial natural enorm și neexploatat, ținutul Purcari intră în vizorul coloniștilor străini, care din secolul al XVII-lea pun bazele unor tradiții vitivinicole pe care le utilizăm chiar și acum, secole mai târziu.

Una dintre cele mai renumite figuri ale vremii este Louis – Vincent Tardent, omul care a călătorit pe jos din Zurich până la Chișinău, pune bazele coloniei elvețiene Schabag-Schabo. Savant și botanist de pregătire profesională, Tardent descoperă zona de sud a localității Purcari și menționează despre locație, în sursele vremii: „Dacă doriți să vedeți raiul pe pământ, nu veți găsi un loc mai bun”. El a fost primul care a observat similitudinile dintre terroir-ul basarabean din zona Purcari și vestitele spații vinicole din Bordeaux și Burgundia.

Grație eforturilor depuse constant de coloniștii elvețieni, care presupuneau achitarea unei desetine și prelucrarea corespunzătoare a terenurilor agricole, Purcari devine un punct important pe harta viticulturii naționale.

La 1827, Țarul Nicolae I al Rusiei emite un Decret Special, în urma căruia la Purcari este înființată prima gospodărie vinicolă specializată din Basarabia, iar atestarea primului contract de arendă datează din 1855, când moșia Purcari ajunge din custodia arhimandritului Mofodie de Căpriana în locațiunea negustorului Iacob Ghermanson, numit și Harmizon.

După aceste tranziții economice și transformări agricole, începe decada recunoașterii la nivel național și internațional a potențialului Purcari ca vin moldovenesc de cea mai înaltă calitate. În 1847, acesta primește medalia de aur la Iarmarocul Agricol Basarabean, iar în 1878, la Expoziția Mondială de la Paris, Emblematicul Negru de Purcari este primul vin moldovenesc premiat la un eveniment de talie internațională.

După ce se bucură de popularitate crescândă, vinul de la Purcari ajunge parte din protocolul regal, fiind prezent pe mesele țarului Nicolai al II-lea, ale regelui George al V-lea și ale Reginei Victoria a Marii Britanii.

Perioada interbelică este marcată de Congresul producătorilor de vin din Basarabia (1921 – 1923). Vinurile din zona Cetății Albe (aici se integrează și satul Purcari) se bucurau de înalte aprecieri, ca rezultat al eforturilor specialiștilor comunei elvețiene Schabag-Schabo.

 

 

Anii 50 ai secolului trecut sunt un punct de reper în istoria vinificației naționale, fiind perioada în care Pimen Cupcea, un specialist de talie în domeniul vitivinicol, reconstituie rețeta vinului – legendă Negru de Purcari, iar zece ani mai târziu, academicianul Petru Ungurean descrie, în detaliu, terroir-ul zonei Purcari, ceea ce ne-a permis explorarea corectă a potențialului natural.

Începutul anilor 2000 a însemnat o renaștere pentru Château Purcari care devine parte integrantă din Grupul de vinării Purcari, condus de Victor Bostan. Din acest punct, începe reconstrucția Château Purcari – o nouă locație pe harta turismului vinicol național, precum și startul unui proces intens de reutilare și inovare a fabricii, de reînnoire a tehnologiilor, de îmbunătățire a tehnicilor de prelucrare a materiei prime, sădirea a peste 250 ha de viță-de-vie.